Despre mine

Eu sunt Roxa și, dacă nu era evident, îmi plac cărțile și tot ce ține de ele. În copilărie aveam idei puține și fixe; reciteam întruna aceleași cărți din colecția Rao pentru copii. În adolescență am descoperit internetul și nici n-am vrut s-aud de cărți, dar microbul cititului a revenit cam prin ultimii ani de liceu și de-atunci nu m-a mai lăsat. Am terminat Literele și, după ce am cochetat în București cu presa culturală, m-am întors în Ardeal. Am lucrat opt ani la o editură de cărți pentru copii și mi s-a potrivit perfect; nici eu nu sunt chiar cel mai matur om din univers. 🙂 Acum sunt freelancer și scriu, traduc, editez și, în principiu, fac cam tot ce pot ca o carte să vadă lumina tiparului și să ne scape de noaptea minții.

Despre blog

Pentru că n-am vrut să transform blogul-mamă într-o chestie nișată, m-am hotărât să scriu aici despre ce alte cărți mai citesc (în afară de cele de care mă ocup la muncă). Departe de mine ideea să eșuez într-o critică literară pompoasă și anostă – nu că ar fi ceva fundamental greșit cu asta, ci pur și simplu nu e stilul meu. Ceea ce-mi propun e să scriu cât mai simplu și mai prietenos posibil despre ce cărți îmi mai trec prin mână… sau prin minte (pentru că, nu-i așa, nu oricine își permite Codex Seraphinianus în format fizic 🙄 later edit: acum l-am câștigat la un concurs de recenzii, altfel tot nu mi l-aș fi permis 🥲).

Ce citesc?

Având în vedere că lucrez unde lucrez, munca mea de documentare include parcurgerea multor cărți pentru copii, dar nu vă speriați, nu va fi niciodată singurul gen despre care veți citi pe-aici. Îmi place foarte mult ficțiunea, de la clasici până la contemporani, mă dau în vânt după romane victoriene și ficțiune muzicală, dar mai ies din zona de confort pentru jurnale, biografii, memorii, eseuri și investigații jurnalistice. Citesc și YA (mai răruț că-i mai drăguț), fantasy, romane grafice, benzi desenate și sper să mă apuc în viitorul apropiat de SF și manga. Diger chiar și chestii mai întunecate. 😉

Cum citesc?

În pat, de cele mai multe ori  în poziția stelei de mare. :)) Lăsând gluma la o parte, cărțile scrise în limba engleză le citesc întotdeauna, pe cât posibil, în original. Excepție fac traducătorii buni, de la care vreau să fur meserie. 😀 În rest, fingers crossed pentru traduceri cât mai reușite și cărți de dimensiuni cât mai apropiate.