Iarna 2016-2017 înseamnă, din punct de vedere calendaristic, lunile decembrie, ianuarie și februarie. Ce cărți am mai primit și cumpărat în decembrie 2016 deja v-am arătat, așa că cele din postarea asta sunt, de fapt, cărțile din ianuarie și februarie 2017.

Chiar stăteam și mă gândeam că trebuie să scriu postul ăsta și îmi părea atât de bine că uite, de data asta le pot arăta oamenilor că pot fi și cumpătată! Când colo… fucking hell. În apărarea mea, dintre cele 17 cărți pe care le-am strâns acum, șapte le-am primit, iar două le-am cumpărat pentru tata. Altfel v-aș fi arătat doar opt cărți în două luni… ceea ce e aproape decent, nu? NU? 😟 Mbine.

Să începem cu cele primite. Când F a aflat cu consternare că n-am citit Dumas și că e nevoie de mai mulți franțuji în viața mea, boom! M-am trezit cu două titluri și șase volume mari și late pe cap: Contele de Monte-Cristo x 4 și Cei trei muschetari x 2 (nu mușchetari, că denumirea vine de la muschetă, nu de la mușchi!). Mi se par foarte mișto coperțile, sunt adaptate la curentele moderne, iar cei de la Litera au făcut o treabă excelentă cu ele. Ah, și textul e tradus de Gellu Naum în ambele cazuri, așa că mă bucur nespus de edițiile astea noi. Mulțumesc!

Alt cadou a fost cel de-al doilea volum din seria Hendrik de Mol. Mulțumesc, K.J. Mecklenfeld! Eu mi l-am cumpărat și pe primul, așa că acum am atât Hendrik de Mol și Planeta de Aur, cât și Hendrik de Mol și Planeta de Jad. Abia aștept să fiu în dispoziția potrivită și să m-apuc de ele. 😀 În mod bizar, sunt singurele cărți pentru copii pe care le-am strâns în lunile astea. Ciudat, foarte ciudat.

Next – cărțile pentru tata: Trei într-o barcă și Trei pe două biciclete. Eu le am în engleză și le-am citit pe amândouă, deșirându-mă de râs aproape la fiecare pagină. Aveam emoții fiindcă nu eram sigură că traducerea poate surprinde umorul finuț din originale, dar l-am văzut pe taică-meu scuturându-se în fotoliu de râs și încercând să fie subtil ștergându-și lacrimile, deci m-am liniștit. :)) Pe bune, volumele astea două și Švejk = biblia umorului în literatură.

Vă provoc să mai găsiți un blog de cărți cu alăturarea din imaginea de mai jos. Despre I Hate Myselfie, cartea youtuberului Shane Dawson, v-am povestit deja aici. Mi-a plăcut mult și vreau să-i citesc și cealaltă carte, It Gets Worse. În plus, scopul meu în viață este să am cândva timpul necesar să bingeuiesc tot content-ul de pe YouTube postat vreodată de Shane. Probabil la pensie. Cât despre Eseu despre luciditate… am cumpărat-o doar pentru că aveam deja Eseu despre orbire și nu mă lăsa inima să mă apuc de carte fără continuare, deși din câte-am înțeles, nici măcar nu prea au mare legătură. Acum ce scuză mai găsesc?

Știți că-mi place să citesc cărțile autorilor în ordine cronologică, nu? Ei bine, tocmai de-aia mi-am comandat de pe Book Depository Post Office și Women, crezând că sunt primele două volume de proză scrise vreodată de Bukowski. Faptul că au același gen de copertă m-a indus în eroare. Se pare că a doua carte e, de fapt, Factotum, iar Women e abia a treia. Țeapă. Firește, când m-am prins am comandat și Factotum, care evident că nu are nimic în comun cu dimensiunile celorlalte două. Motherf…

Uuu, dar ce-avem noi aici? Cel mai impulsiv moment de shopping din calupul ăsta. În caz că nu știați, cu ocazia centenarului Roald Dahl, cei de la Penguin au regrupat povestirile sale scurte în funcție de teme, rezultând patru volume cu design absolut minunat: Deception, Cruelty (pe care le am), Lust și Madness (pe care nu le am). Doar pe astea le-am găsit livrabile imediat de pe Cărturești online, fără poze la coperte, fără nimic, scumpe ca naiba, dar știam exact ce sunt și nu m-am putut abține. Priviți ce superbități… care au costat împreună peste 100 de lei. 😫 Asta așa, ca să încheiem în ton optimist.

***

Cam astea au fost cărțile pe care le-am strâns în ianuarie-februarie 2017.

Voi ce v-ați mai cumpărat? Spuneți-mi, că poate mă inspir și reușesc să stric totuși biblioteca. :))