8 cărţi străine şi relativ cunoscute care nu mi-au plăcut deloc

Zic relativ cunoscute deoarece, cu una-doua excepții, autorii lor sunt mai degrabă celebri pentru alte opere. Oricum, de cărți care-mi plac v-am tot împuiat capul; juma’ de blog e exclusiv despre A Song of Ice and Fire. :)) Ar fi cazul să vă zic și ce nu mi-a plăcut deloc, da’ deloc.

Lista aceasta este cu 8 cărți din literatura universală care nu m-au încântat. Poate fac una și cu opere (?) din literatura română.

1. O vară la țară (în original A Day in the Country), de J.L. Carr

Cred că înot împotriva curentului rău de tot cu asta. E foarte greu să găsești pe Goodreads pe cineva care să-i dea mai puțin de patru stele. Mulți o consideră cartea perfectă și o micuță bijuterie de puțin peste 100 de pagini. Este vorba despre un restaurator de picturi murale care lucrează la o capodoperă de pe pereții unei biserici din Anglia rurală a anilor ’20. Toată lumea zice despre povestioară că e deosebită, poetică, dar pe mine m-a plictisit enorm. Mi se pare una dintre cele mai puțin memorabile povești care mi-au trecut prin mână și am fost foarte dezamăgită, mai ales că părea promițătoare – artă, poetisme, chestii. Nu, nu i-am ratat sensurile așa-zis profunde, dar nici măcar astea n-au reușit s-o salveze în ochii mei. Sincer, nu aș recomanda-o, dar e o carte atât de scurtă încât poate vreți să vă convingeți.

*Pe Goodreads, O vară la țară a primit de la mine o steluță din 5.

2. Pnin, de Vladimir Nabokov

Să fim înțeleși: cel puțin până în clipa de față, Nabokov mi se pare un stilist excepțional al limbii engleze. Pardon, nu un stilist, ci STILISTUL. Lolita e divină, clar una dintre cărțile mele preferate din toate timpurile. Dar Pnin… pff. Nu știu ce să zic, ori Nabokov era sictirit, ori eu nu treceam printr-o perioadă în care să gust așa ceva. Lolita e foc și poezie, Pnin e o tristețe care se vrea amuzantă sau un hohot care se vrea amar. Singurul plus a fost că e un pic autobiografică, fiind vorba despre un profesor emigrant rus care ajunge într-un campus universitar din America, în jurul său iscându-se tot felul de situații. În rest, pentru mine… apă de ploaie.

*Pe Goodreads, Pnin a primit de la mine 2 steluțe din 5.

3. Vălul pictat (în original The Painted Veil), de W. Somerset Maugham

Clișeu, clișeu, de mii de ori clișeu. Bine, sunt clișee care-mi plac și care nu. Astea siropoase sunt clar pe lista din urmă. Este vorba despre o tipă insuportabilă (singurul personaj care mai salvează cartea), pe care-ți vine s-o bați tot cam la două replici 😅 și pe care soțul o prinde înșelându-l și o duce cu el departe, în Asia, în mijlocul epidemiei de holeră. Nici nu știți cât de mult mi-am dorit să-mi placă Vălul pictat… De la depărtare, mi se părea că are fix doza aia de exotism care lipsește scriitorilor englezi. Dar nu a fost să fie, drept urmare încă mă țin deoparte de cărțile lui W. Somerset Maugham. Poate n-ar trebui să-l judec doar după una. Îmi recomandați voi alta mai bună?

*Pe Goodreads, Vălul pictat a primit de la mine 2 steluțe din 5.

4. Departe de lumea dezlănțuită (în original Far From the Madding Crowd), de Thomas Hardy

Ce bine sună titlul cărții ăsteia, nu-i așa? Păcat că doar titlu-i de ea. :)) Cartea asta a fost un supliciu plin de descrieri inutile. OK, și acțiune inutilă. Bine, drept vorbind, la sfârșitul cărții nu m-am putut întreba decât de ce ar scrie cineva așa ceva atât de pointless. Am tot citit și am tot așteptat să se întâmple ceva, dar nici tu atmosferă, nici tu acțiune, doar oi și dealuri și o femeie bogată care vrea un soț pe care să-l iubească. Nu, pur și simplu nu. Noroc că la facultate am avut de studiat Jude the Obscure, o frumusețe încărcată de simboluri și teme greoaie, și mi-am mai schimbat părerea inițială despre Hardy; nu-l mai consider un Sadoveanu englez.

*Pe Goodreads, Departe de lumea dezlănțuită a primit de la mine 2 steluțe din 5.

5. Habarnam pe Lună, de Nikolai Nosov

Habarnam pe Lună este a treia carte din seria poveștilor cu prichindelul Habarnam și singura care m-a dezamăgit crunt. Titlul e înșelător, Luna fiind doar o metaforă pentru societatea capitalistă, care cu toate că pare frumoasă și interesantă de la depărtare, e putredă. Banii sunt ochiul dracului, nu folosesc la nimic și sălbăticesc pe oricine. În schimb, societatea de tip comunist e foarte OK, căci toată lumea e egală. Toate astea într-o carte pentru copii… Bleah, îmi puteți înțelegeți dezgustul – triplat de faptul că celelalte cărți m-au uns pe suflet și pe asta a stricat-o Nosov. Mi-am etalat mult mai detaliat toată indignarea undeva pe la sfârșitul acestei postări gigantice.

*Pe Goodreads, Habarnam pe Lună a primit de la mine 2 steluțe din 5.

6. După șapte ani, de Guillaume Musso

Tipul ăsta e noul star al genului thriller. E tânăr și nu pot să zic că nu se pricepe sau că n-are potențial. Textul lui curge, dar alunecă spre facil și povestea asta nu pare făcută decât pentru vânzări. E vorba despre un el și o ea, divorțați de șapte ani, care pornesc prin Paris în căutarea plodului aparent răpit. Poate pe voi vă coafează, dar pe mine m-a lăsat rece lipsa de profunzime a cărții.

Totuuuși, mi-am promis că o să mai încerc ceva de Guillaume Musso… cândva.

*Pe Goodreads, După șapte ani a primit de la mine 2 steluțe din 5.

7. & 8. Thérèse Desqueyroux și Sfârșitul nopții, ambele de François Mauriac

Mauriac a luat Nobelul în 1952 și, când am citit Cuibul de vipere, am rămas fascinată și-am simțit că merită. E una dintre cele mai tensionate și mișto revenge stories pe care le-am citit vreodată. I’m a sucker for hate-driven plots (poate de-aia și consider Wuthering Heights capodopera supremă a surorilor Brontë, nu mult mai vanilla Jane Eyre). Daaar divaghez. Ce voiam să spun este că am căutat ani în șir operele lui Mauriac și le-am găsit doar în niște anticariate obscure din Cluj. Când le-am citit pe restul, câteva mi s-au părut OK, unele meh, iar cele două de mai sus – prea puțin interesante. Am parcurs cam tot ce se putea de el și nu am mai întâlnit în nicio carte sclipirea de geniu a Cuibului de vipere. Păcat. ☹

*Pe Goodreads, Thérèse Desqueyroux a primit de la mine 2 steluțe din 5, iar Sfârșitul nopțiitot atâtea.

Vouă ce cărți mai mult sau mai puțin celebre nu v-au plăcut? Aștept mai jos șiroaie de nerecomandări. 😀

12 thoughts on “8 cărţi străine şi relativ cunoscute care nu mi-au plăcut deloc

  1. Mie Vălul pictat mi-a plăcut, iar de Somerset Maugham am mai citit The Moon and Sixpence, niște povestiri și Of Human Bondage, pe care însă n-am terminat-o că e taaaaare lungă și m-am plictisit la un moment dat. Aș încerca însă The Razor’s Edge cândva.

    La capitolul nerecomandări, îmi vine în minte acum Ochi albaștri, părul negru, de Marguerite Duras. Cartea mi s-a părut prea poetică, metaforică, bolnăvicioasă şi apăsătoare, iar traducerea (sau redactarea) din ediția Colecțiile Cotidianul negijentă. M-am gândit că poate îmi scapă mie ceva şi poate alţii au văzut mai în profunzime, așa că i-am mai dat o șansă. Degeaba, concluzia mea a rămas neschimbată. Clar fac parte dintre aceia pentru care atâta plânset şi jale şi singurătate nu constituie un argument ca să îmi placă o carte.

    Reply

    1. Yay, cineva care a abandonat un Maugham! Nu știu de ce mă entuziasmez, probabil mă simt mai puțin singură pe lume, deși eu am dus până la capăt Vălul. Înțelegi tu. :)) De Marguerite Duras n-am citit nimic. E singura carte la care te-ai înhămat sau ai citit și altele de ea?

      Reply

  2. Mie mi-a cam plăcut tot ce mi-a picat în mână de Maugham, cu precădere Vălul pictat, dar nah e o chestiune de gusturi. Ai putea să încerci Julia (nu știu dacă a fost reeditat, eu îl am în colecția veche Romanul de dragoste), un roman care a și fost ecranizat în 2004 cu Annette Benning și Jeremy Irons (Being Julia se numește filmul). Aaa și foarte amuzant mi s-a părut The Bishop’s Apron, nu văd să fi fost tradus la noi. Eu l-am citit de fapt în italiană :))
    Am citit și ceva nuvele de el, dar sincer nu mai rețin mare lucru din ele.

    Din lista ta mi-a mai plăcut și Departe de lumea dezlănțuită, dar am citit-o în liceu când mă impresionau ușor poveștile de dragoste imposibilă 😀

    Din categoria cărți lăudate care nu mi-au plăcut eu am pe listă Un veac de singurătate.

    Reply

    1. Pe astea nu le am prin bibliotecă, dar am notat The Bishop’s Apron, sună englezesc și bine. 😀 Vai, eu am adorat Un veac de singurătate, dar și mai mult mi-a plăcut (dacă se poate așa ceva) Dragostea în vremea holerei. Chiar, acum că zici, cred c-ar fi cazul să citesc un alt roman de Marquez, c-a trecut ceva vreme.

      Reply

  3. Three Men in a Boat. Yup, I know! 🙂 Și Numele trandafirului, dar precis sînt mult mai multe, n-am eu memorie pentru cîte faimoase nu mi-au plăcut. E foarte posibil să fie din cauză că nu le-am citit la momentul potrivit, dar nu cred că mai am timp în viața asta să revin la ele.

    I feel you with Dragostea lui Marquez. Vezi că are și povestiri f mișto.

    Putem și Cărtărescu, da? 😀 am încercat Orbitor nu știu care aripă acum vreo 15 ani și n-am putut.

    Reply

    1. OMG, sunt șocată. Sunt două dintre cărțile mele preferate. :)) Înțeleg de ce nu toată lumea gustă Three Men in a Boat, dar Numele trandafirului chiar sunt surprinsă că nu ți-a plăcut. It’s… perfection. Recunosc că dacă aș fi citit-o acum… nu știu, 10 ani? – poate n-aș fi apreciat-o la adevărata valoare; poate așa ai pățit și tu. Despre Cărtă’ nu știu ce să zic, încă n-am citit proză de el. Rușine mie.

      Reply

      1. Păi Three Men in a Boat am citit-o în română pe vremea cînd a găsi căți în engleză în .ro era încă un vis (dar mi-am luat-omai tîrziu în engleză, ca răzbunare), iar la Numele trandafirului cred că m-au omorît citatele alea în latină, netraduse, nu mai știu. Unde mai pui că veneam după ce în adolescență văzusem filmul de cîteva ori, care da, e perfection. Also, Christian Slater. Oh!

        Reply

        1. Să știi că și pe mine m-au enervat la culme citatele ălea netraduse, îmi venea să-i sun pe Polirom să-mi dea banii înapoi. Noroc că primisem cartea cadou… Ce să zic, o fi fost scump să plătim separat un traducător special pentru ele. Mrrr. Iar m-am enervat. Dar cartea a fost superbă și în ciuda “scăpării”. Filmul încă nu l-am văzut tocmai pentru că mi-a plăcut atât de mult cartea. 😐

          Reply

  4. Am avut “plăcerea” să dau peste multe cărţi proaste, dar cele care chiar m-au marcat au fost 50 Shades şi Atlas Shrugged. Nivelul lor de prostie e atât de sublim încât merită să aibă atâţia admiratori fanatici.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.