Carte: Dosarul Popcorn, de Ana Rotea – o excelentă carte cu și despre mici detectivi

Trofeul Arthur lovește din nou! După ce Rostogol mi-a înmuiat inima, v-am zis c-am căpătat încredere în juriul de la Arthur și am cumpărat și celelalte două cărți albastre din colecție. Am început cu Dosarul Popcorn de Ana Rotea din simplul motiv că am citit prima pagină și n-am mai putut să las cartea din mână, atât de mult m-a captivat stilul, și asta doar dintr-o privire aruncată pe câteva rânduri. Ca să vă convingeți:

Despre ce e vorba

În centrul nebuniei din cartea asta se găsește Popcorn, porcușorul de Guineea al lui tanti Geta, care într-o bună zi dispare. Stăpâna bietului animăluț are o reacție demnă și discretă, așa cum o descrie însăși autoarea: iese pe scara blocului într-o dimineață de duminică, zgâlțâie puternic balustrada și strigă: “Unde ești tu, Poooopcooorn? De ceee ai plecat de la mine? Cine mi te-a luaaaat?”. M-a rupt partea asta, recunosc. 😂

Fiind în vacanța de vară, micii vecini de la bloc, cu vârste cuprinse între 4 și 11 ani, se hotărăsc să se joace să fie niște detectivi serioși și să rezolve cazul dispariției lui Popcorn. Interoghează suspecți, strâng probe (și multe furnici odată cu ele) și nu se dau bătuți nici când o gașcă rivală, tot din același bloc, vrea să rezolve ea cazul și să le fure gloria. Ah, și să nu uit, eroii cărții sunt atât de profi încât au chiar și nume de detectivi celebri: Marlău, Gesicaflecer, Bolumbo, Șerloc și… Scupidu. :)) Și nu, Scupidu nu e un câine, câinele fiind de fapt Șerloc. (Also, cealaltă gașcă are o mâță, firește.)

Ce mi-a plăcut

Vai, dar de unde să-ncep? Așa cum am mai zis, am adorat stilul ingenuu, dar plin de ironie și foarte amuzant în care e scris Dosarul Popcorn. Umorul de situație și de limbaj este fabulos și autentic, lucru care se simte mai ales în scenele de interogare a suspecților, când prea mulți copii se află lângă un adult într-o singură încăpere, bietul adult în cauză simțindu-se sufocat și agasat. Mărturisesc că nu o dată am râs în gura mare.

Apoi, mi-a plăcut enorm că nu se vrea a fi o poveste prețioasă, așa cum, din păcate, devin tot mai multe cărți pentru copii. Prea concentrați să fie profunzi, artistici și să ofere importante lecții de viață pentru copii, mulți autori uită că cei mai mulți puști, la vârsta aia, nu au nevoie de o altă carte care să le spună ce trebuie să simtă sau cum să se comporte; uneori, copiii vor pur și simplu să se distreze. Rareori găsești câte un autor al cărui singur scop este să-i amuze și să-i relaxeze pe cei mici, și tocmai asta mi se pare că-i iese foarte bine Anei Rotea.

Sunt formidabile personajele. Deși inițial mi s-au părut niște versiuni idealizate de copii, fiindcă cei din ziua de azi par totuși ceva mai răi, îmi place că au personalități diferite și există chiar și character development (în cazul lui Scupidu – băiețelul de 4 ani care, la prima vedere, mai mult îi încurcă pe micii detectivi). Sunt extraordinar de vii copiii din cartea asta și mă gândeam că s-ar putea face o piesă de teatru sau un film pe baza poveștii; nu pot rămâne prizonieri în paginile unei cărți! 🙂 Sunt verosimili, nu au împrumutat comportamente sau replici de adulți – încă un merit al scriiturii inventive. Adulții sunt aproape toți nesuferiți, materialiști, avari, prefăcuți, superficiali și mai mofturoși decât copiii. E un contrast foarte puternic și extrem de reușit, care reiese 98% din dialoguri.

Modul în care scrie Ana Rotea este proaspăt, dezinvolt și tonic, pe stilul what you see is what you get. Nu va da niciun copil peste lucruri pe care le va înțelege, de fapt, abia când va fi mare. E o poveste simplă, simpatică, și totuși încărcată de mister. Nu glumesc și nici nu exagerez; totul e foarte dubios, iar eu recunosc sincer că nu m-am prins cine l-a furat pe Popcorn până nu mi s-a dezvăluit. :)) Ah da, către sfârșitul cărții veți da, într-un anumit context curios, și de o poezie… un detaliu demențial de amuzant în sine, unde mai pui ce derivă din el. E o-ncântare cartea asta, pe bune.

Ce nu mi-a plăcut

Aș fi vrut să mi se arate un pic mai mult ce se întâmplă în capul copiilor, dacă iau de buni adulții (și adolescenții) din viețile lor și cred că e normal să fie așa sau dacă, dincolo de naivitatea lor, își dau seama că sunt plini de defecte. DAR! Gândirea asta vine din perspectiva cititorului cu minte de adult, chipurile, așa că ce simt eu că lipsește e totalmente irelevant, deoarece copiii o să adore cartea asta fix așa cum e.

Alte informații

Dosarul Popcorn a apărut anul acesta la Editura Arthur și este cartea câștigătoare a secțiunii 8-14 ani din cadrul Trofeului Arthur, ediția 2015. Dacă e să mă iau după coperta IV, cred și sper că urmează un alt volum cu gașca asta de copii, intitulată foarte creativ Detectivii Aerieni. Deci, Ia, gata cu Jingle Bells!, da sau nu? Confirmă cineva? 😁 Pe Popcorn îl găsiți cam în orice librărie, dar e ceva mai ieftin dacă îl luați direct de pe site-ul editurii. Sau, dacă preferați mai degrabă varianta cu transport gratuit, Elefant sau Libris.

*Pe Goodreads, Dosarul Popcorn a primit de la mine 4 stele din 5.

Leave a Reply

Your email address will not be published.