Carte: A Feast for Crows, de George R.R. Martin – avantajoasele dezavantaje ale celei de-a patra cărți

Nu eram sigură dacă merită să mă apuc să scriu ceva despre a patra carte dintr-o serie care nu mai are nevoie nici de recenzii, nici de prezentări, nici de promovare. Totuși, mă simt obligată să fac măcar o scurtă trecere în revistă și să vă explic de ce am îndrăgit-o atât de mult. Deși e a patra carte din seria A Song of Ice and Fire, A Feast for Crows/ Festinul ciorilor a devenit una dintre preferatele mele din aceleași motive din care alții chiar o consideră o verigă slabă în tot ce înseamnă lanțul ăsta de gheață și foc.

Nu credeam că o serie se poate reinventa (neintenționat, ce-i drept) începând cu a patra carte, dar iată!

E scrisă un pic diferit față de restul volumelor, în sensul că nu apar toate personajele, ci doar o parte dintre ele, cu restul urmând să ne delectăm (“delectăm”) în A Dance with Dragons/ Dansul dragonilor. Ăsta e unul dintre motivele apariției mărului discordiei între fani. Și pot să-i înțeleg. După ce aștepți atâția ani după o continuare a seriei preferate și observi că lipsesc atâtea personaje-cheie din volumul recent apărut, normal că te oftici când îți dai seama cât o să mai treacă până o să apuci să ai din nou o imagine de ansamblu asupra acțiunii. Dar fiindcă eu n-am așteptat cinci ani după cartea asta, ci a venit ca o continuare firească, nu mă deranjează chiar deloc.

De fapt… chiar din contră. Cu toate că George R.R. Martin consideră acum c-a făcut o greșeală procedând așa și a promis că n-o să se mai întâmple, mie mi s-a părut că foarte multe personaje au avut în cartea asta mai mult timp să-și expună perspectivele; ajungi să le cunoști mai bine, să-ți dai seama ce mai pun la cale, ce mai fac, ce mai simt. De exemplu, este incredibilă incursiunea în mintea lui Cersei, care nu ar fi avut cum să devină atât de nebunesc de intensă și aproape reală în paranoia ei dacă autorul i-ar fi “dat cuvântul” o dată la 10-12 capitole. Mi-a plăcut mult și cum evoluează Arya, e de-a dreptul meta față de întreaga acțiune.

Un alt avantaj al trierii personajelor: a căzut un fel de lupă asupra mai multor regiuni din Westeros și din afara lui. Dacă eram deja familiari cu King’s Landing, acum avem ocazia să aflăm mai detaliat ce se întâmplă cu adevărat în Dorne, care nici nu te așteptai să devină un pion atât de important în lupta pentru Tronul de Fier. Apoi aflăm ce fac unchii cei demenți ai lui Theon în Iron Islands și ce obiceiuri dubioase se practică pe insule, dar și despre misteriosul și încețoșatul Braavos.

Către sfârșit, absolut fiecare final de capitol mi-a dat fiori și piele de găină. Am empatizat atât de mult cu prințul din Dorne încât m-a și apucat bocitul la un moment dat, așa, din senin. 🙂 Știu că A Game of Thrones a avut tăierea capului știți-voi-cui, A Clash of Kings – bătălia de la Blackwater, iar A Storm of Swords (preferata mea de până acum) – ireproșabil executata Red Wedding, plus bătălia de la Zid. Cartea a patra e cel puțin la fel de bine scrisă și eu, cel puțin, nici n-am simțit lipsa vreunui eveniment de același calibru ca cele de mai sus. Am fost mult prea încântată de cum ca să-mi mai pese de vreun neajuns în privința a ce.

se vede pe marginile cărții cât de pătrunsă și frământată am fost; am citit-o de i-au sărit fulgii :))

Știu că multă lume se plânge și fiindcă în cartea a patra au câștigat teren personaje secundare sau episodice, dar gândiți-vă un pic că întreaga lume creată de Martin e un puzzle și fiecare detaliu mărunt ori devine important de sine stătător mai încolo, ori pune în valoare ceva mai mare. Nimic nu e întâmplător în universul A Song of Ice and Fire și fix cu sentimentul ăsta am rămas după A Feast for Crows. Cam asta am vrut neapărat să punctez referitor la cartea asta.

M-am apucat de A Dance with Dragons, dar am lăsat-o un pic deoparte pentru că m-am supraaglomerat la muncă și nu mai am liniște nici acasă din cauza asta. Așa că am început alte chestii mai ușurele și o voi continua săptămâna viitoare – când, îîîn sfârșiiit, apuc și eu la concediu. 🎉

*Pe Goodreads, A Feast for Crows a primit de la mine 5 stele din 5.

Urmăriți aici seria de articole despre A Song of Ice and Fire.

2 thoughts on “Carte: A Feast for Crows, de George R.R. Martin – avantajoasele dezavantaje ale celei de-a patra cărți

Leave a Reply to Roxa Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *