Numărul de cărți citite pe an, o falsă problemă

Eram de mult revoltată din cauza articolelor de genul ăsta, dar cel găsit întâmplător astăzi efectiv m-a scos din sărite. Practic, este un îndrumător de ciupeală: cum să citești 100 de cărți pe an, dar nu chiar din scoarță-n scoarță… și nu chiar pe-ndelete… și nu chiar orice cărămidă fără de sfârșit. 🙄 Cu alte cuvinte, un ghid despre cum să fii superficial și să nu te poți bucura de ceea ce lecturezi, doar de laudele imaginare de la sfârșitul supliciului. Cantitatea bate calitatea.

Pe bune, nimănui nu-i pasă cât citești într-un an, iar dacă chiar ai prieteni sau cunoscuți care-ți bat obrazul cu elitismul ăsta, scapă de ei. Also, știți oamenii ăia enervanți care decretează cu un aer doct că dac-ai ascultat Pink Floyd știi tot rockul? Există părerea asta și despre literatură, dar cărțile variază: Ulise, 1984, De veghe-n lanul de secară, yadda yadda. Dacă nu ești expert în ele și nu ții minte cele mai mărunte detalii, nu știi nimic despre cărți, subiect încheiat. Și de ăștia să scăpați, sunt la fel de nocivi.

Revenind la număratul oilor noastre, hai să facem o scurtă socoteală. Într-un an sunt cam 52 de săptămâni. Asta înseamnă că dacă cineva reușește să citească 52 de cărți, media e cam de o carte pe săptămână. Dacă citești 100 de cărți într-un an înseamnă că te-nvârți pe la aproximativ 2 cărți/săptămână, ceea ce se traduce ori prin lecturat broșurici și evantaie, ori prin citit pe diagonală, ori prin lipsa oricărei alte activități în afară de a sta cu botu-ntre pagini. Nu zic că nu e realizabil, dar totuși… de ce? Până și cuvântul ăsta, realizabil, sugerează că faci un efort să reușești. În ce lume trăim dacă am ajuns să transformăm și relaxarea în efort și competiție?

Sincer, prefer să am discuții cu cineva care citește 5-10 cărți pe an, dar care lasă timp să i se sedimenteze tot ce parcurge, cineva pe care-l schimbă o carte fie și numai făcându-l mai critic (în caz că a nimerit una proastă). Prefer până și un adolescent care-mi recomandă singura revistă de benzi desenate pe care-a frunzărit-o pe net între un pornache și o temă la mate, dacă îmi spune sincer “ia vezi și tu, eu am râs”. Cu cineva care citește 100 de cărți pe an doar ca să atingă un target, discuția o să alunece inevitabil către speed reading, laude și un vag aer de superioritate.

Contrar tuturor părerilor, eu nu citesc mult. Fiind o fire repezită, și mie mi se pare foarte ciudat, dar vă lămuresc acum. Am un coleg ilustrator foarte talentat, pe care-l admir enorm, căruia îi tremură mâinile oricând și la orice oră, mai puțin atunci când desenează. Și eu la fel cu iuțeala firii: nu am răbdare cu aproape nimic, dar când e vorba de citit, editat, scris sau tradus, sunt cea mai răbdătoare persoană din lume.

Citesc foarte, foarte încet. Sunt în textul ăla, îl aud cum sună, dacă se poticnește sau curge, dacă e melodic sau turbat. Sorb frazele și plescăi fericită (sau dezamăgită). Nu le devorez, nu le-nghit din două alunecări de ochi pe pagină. Sunt acolo. Tot mecanismul ăsta ia timp și tot timpul ăsta se cumulează cu viața reală de dincolo de pagini. Iar dacă nu am vreme să citesc așa cum vreau și așa cum simt că trebuie, mai bine o las baltă și fac altceva (cine vă minte că filmele nu au același efect ca cititul nu vă vrea binele). Am avut ani în care, fără rușine, am citit doar vreo patru-cinci cărți, dar și când le-am citit, am fost 100% a lor.

Bine-nțeles, dacă ții morțiș să te autoeduci, nu zice nimeni că nu e important să citești multe cărți.  Când ăsta e scopul, atunci într-adevăr, viața e prea scurtă să o lălăi între aceleași coperți și să nu iei doar informația sau frântura de atmosferă care te interesează.

Dar când citești de plăcere, când faci asta ca să te relaxezi, să auzi povești noi și să cunoști alte perspective, reading challenge-ul anual e cel mai mare inamic al liniștii interioare. Hai să nu transformăm cărțile în cifre. Dacă nu o facem atunci când le cumpărăm și nu ne uităm la bani, le-o datorăm să nu cădem în mania ăsta nici după ce le citim.

sursă foto

9 thoughts on “Numărul de cărți citite pe an, o falsă problemă

  1. Ce liniştită ar fi lumea asta dacă indivizii hipercompetitivi ar participa la un concurs de ţinut respiraţia…

    În altă ordine de idei, sper ca data viitoare când “expertului motivaţional” i se strică frânele de la maşină, mecanicul să fi aplicat sfaturile sale: să nu fi citit decât despre Maybach şi Lamborghini, să o fi făcut în diagonală, în 20 de minute, şi să se fi uitat numai la părţile interesante – cum să porneşti maşina, cum să schimbi o roată şi cum să faci plinul.

    Reply

    1. Mecanicul oricum nu repară mașina în mers, are când să se documenteze. But I do get your point. Long shot, though. 😀

      Reply

  2. M-am bucurat sa vad ca mai sunt si altii ca mine 🙂 in ultimii ani nu prea reusesc sa trec de 7-8 carti pe an, dar si cartile astea le citesc cu pasiune si ma dedic doar lor (mai putin in garda…)
    Plus ca de multe ori se intampla sa ma apuc de o carte si sa nu-mi placa/sa ma plictiseasca, asa ca o las balta.
    Concluzia: conteaza calitatea, nu cantitatea!

    Reply

    1. Absolut și 100% de acord. Also 7-8 cărți pe an pentru un medic rezident care toarnă atâta informație în el mi se pare un număr mai mult decât decent. 🙂

      Reply

  3. În anii trecuți, vedeam că prietenii de pe Goodreads și-au stabilit obiective de număr de cărți de citit într-un an și mă minunam: cum să-ți pui obiective, ca în corporație, și pentru o plăcere? Anul ăsta e primul în care am scris și eu un număr în challenge-ul ăla, pe de o parte, pentru că mi s-a părut amuzant bilanțul Goodreads la sfârșit de an (atâtea cărți citite, atâtea pagini, cel mai mic rating dat și cui, cel mai mare rating dat și cui etc.), pe de altă parte, pentru că mi se pare util/interesant/motivant – deși nu cred că am nevoie de altă motivație decât plăcerea proprie – să știu câte cărți am citit de la începutul anului până în prezent.
    Chiar dacă nu sunt adepta cititului în viteză, doar de dragul de a bifa un titlu, un nume sau un număr de pagini (vezi aici http://mihaelaburuiana.com/cartisicalatorii/cum-sa-nu-citesti-repede-si-eficient/), am constatat că reușesc totuși să citesc câteva zeci de cărți pe an. Dacă mă raportez la sutele, miile de cărți pe care aș vrea să le citesc, e puțin. Dacă mă raportez la alte lucruri, cred că stau destul de bine. 🙂

    Reply

    1. Goodreads face bilanțul ăla chiar dacă nu-ți setezi un challenge. 🙂 Plus că un challenge căruia-i poți modifica oricând numărul nu mi se pare chiar așa de challenging. 😛

      Reply

  4. Nici eu nu pot spune că mă dau în vânt după cititul pe repede înainte, dar mi-ar plăcea să pot citi mai mult din simplul motiv să sunt atâtea titluri care mă atrag şi aş dori să ajung mai repede la ele. Pentru mine targetul de pe GR are mai mult un rol informativ, dar, cumva, mă şi motivează să nu mai pierd vremea aiurea şi să citesc mai mult. E mai mult o înfruntare cu mine însămi decât un motiv de laudă că am bifat un număr de x cărţi. Am avut şi eu o perioadă de vreo 4 ani când citeam 10-12 cărţi pe an. Nu a fost rău, dar acum parcă mă simt şi mai bine când reuşesc să citesc 3-4 cărţi pe lună. Lumea mea este infinit mai bogată!
    Important este ca atunci când vrei să îndeplineşti un reading challenge să nu faci din asta un scop în sine şi să uiţi să te bucuri de lectură.

    Reply

  5. Excelent articol, Roxa, m-ai facut sa rad la ‘brosurici si evantaie’, si inca nu sunt sigur daca e de bine sau de rau ‘cine vă minte că filmele nu au același efect ca cititul nu vă vrea binele’ :)) Sunt foarte de acord cu tine si, cu toate ca nu devorez fiecare fraza asa cum o faci tu, imi place sa savurez mesajul fiecarei carti citite multe zile dupa ce am trecut de ultima pagina.
    Pana intr-acolo incat mi-e foarte greu sa ma apuc de urmatoarea.

    Imi place foarte mult cum scrii!

    Reply

Leave a Reply to Bookish Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *