Cu toate că la sfârșitul lunii o să vă arăt căruța de cărți cumpărată vara asta, simt că asta e o ocazie specială și merită o postare separată: mi-am cumpărat *drumroll* prima mea manga! 😄 Și fiindcă nu m-a satisfăcut ideea de a-mi lua un volum de 150-200 de pagini (cât are o manga obișnuită) cu 95% imagini, am scormonit interneții vreo săptămână până am găsit ceva pe gustul meu: ditamai monstrul de 700 de pagini: toată seria Azumanga Daioh, de Kiyohiko Azuma – adică toate cele patru volume strânse într-un omnibus.

De ce am vrut o manga? Pentru că am tot citit benzi desenate și-mi plac. Pentru că Japonia, fuck yeah. Și pentru că simțeam că trece viața pe lângă mine și eu tot nu știu citi ceva de la dreapta la stânga! Pentru cei care nu știu: manga = comics japoneze ale căror panel-uri și replici din bule/norișori se citesc în ordine inversă față de cum suntem noi obișnuiți, adică de la dreapta la stânga în loc de stânga-dreapta.

prima dată recunosc că m-am intimidat, schema asta arată mai mult a sudoku… 🤔

La noi este un magazin online cu o ofertă destul de bogată și mișto – mangashop.ro -, așa că m-am hotărât să încep de-acolo. Ce căutam, de fapt?

1. O serie nici prea lungă, nici prea scurtă. Azumanga are 4 volume într-un tom, perfect!
2. O serie simplă, ușurică, amuzantă, preferabil slice of life, să nu amețesc din prima citind invers.
3. Să nu fie cu supereroi, că nu mă prea dau în vânt (cu toate că mda, voi fi etern fană Sailor Moon și am văzut box set-urile de pe site: 1, 2 – click pe riscul vostru, sunt scumpe AF!).

În ultima vreme m-am tot uitat pe YouTube la recenzii de serii manga și am început să frunzăresc secțiunea de manga de pe Manga Shop în ordine alfabetică, dar oricât aș fi avansat, îmi rămăsese întipărită în memorie recenzia de la Azumanga. Simplă, originală, touching and fun, pe alocuri ciudățică, despre anii de liceu ai unor tipe din Japonia? Yes, please! 😍

coperta I

coperta IV

Așa că am comandat-o, am așteptat vreo trei săptămâni, am primit-o și m-am apucat weekendul ăsta de ea. În afară de faptul că nu mă prea încântă traducerea în engleză (în română nu există, normal), mi se pare una dintre chestiile alea deosebite care nici nu știi că lipsesc din viața ta. Deocamdată am terminat doar primul volum și nu vreau să mă grăbesc. O să revin cu o recenzie și o discuție mai pe larg când parcurg toată seria… și poate mă uit și la anime.

Ca o mică paranteză: îmi place foarte mult cum stă Manga Shop la capitolul comunicare. După ce faci comanda, chiar dacă durează vreo 2-3 săptămâni până ai în mână ce-ai cerut, poți urmări pe site tot ce se-ntâmplă; îți trimit și mail când pleacă pachetul spre tine și, per total, sunt foarte profi. Mai cumpăr. 🙂

Dacă ați citit și v-au plăcut alte serii manga, by all means, ziceți-mi și mie, că-s ultraneinstruită la capitolul ăsta.