Vreau să-ncep prin a spune că nu înțeleg oamenii care susțin că nu le place John Green, dar îi citesc toate cărțile. Wtf? Sunt eu nebună? De ce ai citi vreo șase cărți de același autor dacă două sau trei nu te-au convins că merită? Anyway, ce cred eu că se-ntâmplă e că lumea nu recunoaște că îi place John Green, pentru că-i hyped, YA și foarte la modă. O tâmpenie, zic, fiindcă NU E NIMIC GREȘIT CU TINE DACĂ ÎȚI PLACE JOHN GREEN și ar fi bine să încetăm să facem acest shaming pe baza gusturilor literare. You do you, citești ce vrei. În plus, nenea ăsta are un background foarte interesant și e mișto el așa, ca persoană. Poate o să scriu despre asta cândva, dar acum să ne concentrăm pe cartea asta.
Scurt istoric al relației mele cu John Green
Acum vreun an era foarte la modă The Fault in Our Stars. Pentru că făceam și eu greșeala de a mă considera deasupra trendurilor, mi-am zis că oricum nu citesc eu chestii d-astea, așa că m-am uitat la film și era să plâng; noroc c-am auzit pe altcineva trăgându-și nasul lângă mine și am izbucnit în râs. 😅 Mă rog, ideea-i că filmul chiar a reușit să atingă o coardă sensibilă; prin urmare, am plonjat în cărți.
Am citit anul trecut Paper Towns, Let It Snow (volum în colaborare) și Looking for Alaska, dintre care cel mai mult mi-a plăcut ultima (click pentru mini-reviews pe Goodreads!). Iar acum, pentru că aveam nevoie să-mi clătesc un pic creierul după atâta Game of Thrones, am găsit pe Kindle An Abundance of Katherines.
Despre ce e vorba
… Despre Colin, un adolescent foarte inteligent, cu o memorie extraordinară, pasionat de anagrame și cam nesigur pe el. Fost copil supradotat (dar nu geniu), considerat de toți un adevărat fenomen datorită cunoștințelor pe care reușește să le acumuleze, Colin simte însă că se pierde și că nu-și va atinge niciodată potențialul, că nu va reuși să conteze.
Prodigies can very quickly learn what other people have already figured out; geniuses discover that which no one has ever previously discovered. Prodigies learn; geniuses do. The vast majority of child prodigies don’t become adult geniuses. Colin was almost certain that he was among that unfortunate majority.
După absolvirea liceului, Katherine, prietena lui, îi dă papucii. Colin are o cădere nervoasă și zace nemișcat cu fața-n covor :)), dar îl salvează singurul și cel mai bun prieten al său, Hassan, care îi propune să plece împreună la drum fără vreo destinație clară, că doar ăsta-i tot farmecul. În road trip, Colin își amintește și de restul fostelor lui, pe nume tot Katherine 😃, și încearcă să scrie o teoremă care prezice viitorul relațiilor – lucru care, din câte-am aflat, nici nu e atât de stupid precum pare. Și tot pe drum, cei doi ajung cumva în Tennessee, unde întâlnesc niște oameni și se-ntâmplă niște lucruri. Pe scurt, cam asta e intriga.
Ce mi-a plăcut
Cum ziceam, eu sunt una dintre acele gagici căreia îi place cum scrie John Green. Da, e light, da, e pe alocuri previzibil, dar e și foarte fresh și ingenios. Plus că, să nu uităm, scrie pentru adolescenți.
Referitor strict la An Abundance of Katherines, mi-a plăcut în primul rând Hassan, care e un personaj atât de fain construit, încât ajunge să-ți placă de el mult mai mult decât îți place protagonistul. E musulman, ține și nu prea cont de învățăturile din Coran, dar e delicios când se disculpă în fața unor rednecks din Tennessee susținând că nu e terorist. :)) Nu e primul roman de-al lui Green în care observ tendința asta de a favoriza multiculturalismul.
Apoi mi-au plăcut ideea cărții în sine și temele folosite pentru a o pune în valoare: până și cei buni la învățătură se pierd și succesul în viață nu e strict legat de performanțele din timpul școlii. Chiar m-am întâlnit recent cu o astfel de colegă, care îmi spunea pe un ton mirat despre un alt coleg – care nu prea strălucea la nicio materie – că e mult mai împlinit în viață decât este ea. O altă idee este aceea că selectivitatea în viață duce la singurătate, iar în momentul în care nu mai ești atât de elitist ai mai multe șanse să te faci plăcut.
“(…) and he was feeling not-unique in the very best possible way.”
Ador cum s-a folosit matematica în carte, și spune asta cineva care era mereu corigentă în liceu. Colin încearcă să găsească formula pentru a prezice durata viitoarelor relații, ceea ce pare o aberație la prima vedere, dar matematicianul care l-a ajutat pe John Green să scrie partea asta din carte ne sugerează că nu e deloc așa și ne trimite mai departe la o altă carte: The Mathematics of Marriage. Autorii ei nu se laudă că pot prezice ceva sigur, dar susțin că pot face “educated guesses”. E foarte, foarte interesant, iar dacă citiți An Abundance of Katherines o să vedeți de ce. Îmi place touch-ul ăsta de profil real tocmai pentru că, printre elevii de liceu, există destui cinici care spun sus și tare că dragostea e doar matematică sau chimie. Cartea asta ar fi pe gustul lor. 🙂
Mi-au mai plăcut: ideea de road trip pentru a fugi de prăbușiri interioare, relația de prietenie dintre Colin și Hassan (prietenia e foarte, foarte importantă în toate cărțile lui John Green), vânătoarea de mistreți, dar și culoarea locală din Tennessee (eu ador America, așa că sunt cucerită instant de orice din care reiese ce diversă e țara aia).
Ce nu mi-a plăcut
Doamne, cartea asta e atât de siropoasă încât, la anumite pasaje, efectiv simți nevoia s-o diluezi cu apă. E gooey de-a dreptul și nu s-a-ntâmplat până acum să mi se pară așa nicio altă carte de John Green. Chiar din contră, Looking for Alaska e sentimentală, dar și profundă și puțin mai dark. Acolo strălucește cel mai bine scriitura omului ăstuia.
Nu mi-a plăcut nici că a început încet și abia pe la jumătate a căpătat farmecul unei povești din lumea lui John Green. Iar dacă are vreun sens ce zic, faptul că JG e idealist chiar și când abordează tema dezamăgirilor amoroase nu ajută. Are sens? Nu-mi dau seama.
Nu în ultimul rând, An Abundance of Katherines are dezavantajul major de a fi citită exact după cartea a patra din A Song of Ice and Fire. Cred că am zis tot. :))
Recomandări
Recomand cartea asta în primul rând elevilor de liceu, apoi celor care vor să înțeleagă cum funcționează creierul unui (copil) supradotat și ce probleme de adaptare și socializare implică o minte strălucită. Nu o recomand diabeticilor, vezi mai sus. 🙂
Alte informații
An Abundance of Katherines a apărut tradusă la Editura Trei ca De 19 ori Katherine. Nu cred că are rost să vă îndrum mai departe, cărțile lui John Green sunt peste tot, nu poți să intri într-o librărie fără să dai nas în nas cu ele. Nu-mi place că au tradus “child prodigy” – “copil-minune”, pentru că în cultura noastră, expresia asta a ajuns să însemne deja altceva. Și am mai observat câteva lemnisme numai parcurgând descrierea… așa că, as per usual, vă recomand varianta în engleză. E foarte, foarte ușoară, iar vocabularul nu are cum să vă pună în dificultate.
Voi ce-ați citit de John Green? Vă place cum scrie sau nu? Mai am de citit Will Grayson, Will Grayson și The Fault in Our Stars, așa că, dacă le-ați parcurs, sunt curioasă cum vi s-au părut.
*Pe Goodreads, An Abundance of Katherines a primit de la mine 3 stele din 5.