Dacă aș mai face facultatea o dată, nici nu s-ar pune problema să nu-mi scriu lucrarea de licență din A Song of Ice and Fire, gigantica serie a lui George R.R. Martin. (Oricum sunt cool, am scris-o pe tema droguri – Trainspotting vs. Requiem for a Dream. 😏) Eu nu prea citesc nici fantasy, nici ficțiune istorică, și deși sunt la curent cam cu tot ce e nou și celebru în lumea genurilor ăstora, rar se întâmplă să mă atragă ceva. După seria asta sunt însă topită, e cel mai mare și mai lung mindfuck literar la care m-am supus vreodată.

Revenind. Dacă sunteți la Litere sau Limbi Străine și vreți să faceți o lucrare de licență originală și mișto (și dacă aveți un profesor coordonator suficient de deschis la minte ca să vă ajute cu literatura contemporană), puneți mâna pe cărțile lui George R.R. Martin. Dacă nu vreți să mergeți pe modelul clasic și să urmăriți una sau mai multe teme, cărțile astea oricum mustesc de simboluri, metafore, identitate, bătălii mai mult sau mai puțin subtile între genuri și multe alte lucruri care se cer analizate pe larg. Fiecare dintre cele Șapte Regate are profilul său specific: îmbrăcămintea, mâncarea, obiceiurile, tradițiile, religiile, castelele, relieful, clima, filosofiile de viață ale locuitorilor; sunt atâtea lucruri care spun ceva despre personaje și aduc informații în plus despre ele – altele decât comportamentul lor în sine -, încât dacă știți cum să le puneți în valoare, ați lua 10 cu felicitări și v-ar ține minte toți profesorii din comisia de evaluare. Mark my words!

De ce calul?

Unul dintre acele simboluri despre care vorbeam mai sus este, fără îndoială, calul. Cântec de gheață și foc se petrece într-o perioadă care se vrea a fi echivalentul Evului Mediu, adică nu găsim în serie nimic industrializat, automatizat sau motorizat. În acele vremuri, să ai un cal bun, de rasă, era ca și cum astăzi te-ar aștepta în parcare un Merțan sau un BMW. Nu puteai fi cavaler dacă nu aveai un cal; nu puteai fi lord dacă nu aveai grajdurile pline.

Cu alte cuvinte, calul obișnuia să reflecte statutul social al unui individ. 🐎 = 🛡

În Cântec de gheață și foc, am observat încă de la primul volum cum Georgică al nostru folosește foarte des calul ca simbol și nu numai. M-am amuzat copios citind acest articol scris la bășcălie, în care autorul pe care iubim să-l urâm “mărturisește” că nici nu știa cum arată un cal când s-a apucat de scris, ba mai își face și mea culpa observând că un personaj se ținea de coarnele mârțoagei să nu cadă de pe… carapace. :)) E hazliu rău și numai bun să vă deschidă apetitul pentru subiect, citiți-l.

Tipuri de cai și alte dobitoace

Departe de a fi alcătuit o listă exhaustivă (că nu vreau să adorm în fața laptopului), am enumerat mai jos câteva tipuri de cai de care-o să dați cel mai des în varianta în engleză a seriei. V-aș fi foarte recunoscătoare dacă, pentru satisfacția mea lexicală, ați ști să-mi spuneți cum s-au tradus în limba română denumirile astea:

• palfrey – un tip de cal rezistent, folosit de cavaleri mai ales pe distanțe lungi, dar și de femeile care călăreau cu picioarele de o singură parte a calului; mersul lin și neobosit al acestui cal (la noi numit în buiestru) le ajuta pe fecioare să nu-și piardă în șa ce-aveau mai de preț în acele vremuri;
• garron – denumirea cailor mici, dar rezistenți, pe care îi folosesc cei din Night’s Watch în gerul și zăpezile de la zid;
• courser – cal de rasă mare și puternic, folosit de cavaleri mai ales în turniruri;
• destrier – cel mai mare și mai puternic cal, folosit mai ales în bătălii;
• rounsey – cal obișnuit folosit de cavaleri mai săraci, care nu au veniturile necesare să-și cumpere sau să întrețină unul de rasă;
• stot – tot un cal obișnuit, dar nu atât de rezistent sau de bine îngrijit ca un rounsey.

Desigur, mai existau și alte… mijloace de transport – care, tot așa, spun o mie de lucruri despre cei care le folosesc. De exemplu, uriașii de dincolo de zid călăresc mamuți, iar cine zboară pe un dragon e considerat cel mai puternic om din cele Șapte Regate.

Calul ca alter ego

Din câte am observat, sunt două moduri în care George R.R. Martin se folosește de acest simbol în serie. Cel mai evident și mai ușor este să-ți dai seama când folosește calul pe post de alter ego al personajelor. Astfel, poți ajunge să cunoști caracterul unui personaj doar printr-o descriere a animalului care îi seamănă atât de mult.

Poate nicio altă cultură din Cântec de gheață și foc nu se bazează pe cai mai mult decât Dothraki, un popor nomad care nu folosește calul doar ca mijloc de transport, ci și ca hrană sau îmbrăcăminte. Până și zeul lor e un cal. Universul acestor sălbatici se învârte în jurul animalului fără de care nu ar putea să existe.

The Dothraki believed that the stars were horses made of fire, a great herd that galloped across the sky by night.

să nu uităm nici ce-a trebuit să ronțăie Dany, mmm…

În mod asemănător, calul de nisip din Dorne e alter ego pentru locuitorii deșertului, despre care aflăm mai multe începând din cartea a patra, Festinul Ciorilor. Și btw, sunt fascinanți. 😀

The sand steeds of Dorne were swift and tireless, and would keep going for long leagues after other horses had given out, (…).

Ar mai fi de amintit iapa mare și înaltă a lui Brienne, iapa argintie a lui Daenerys, care se asortează perfect cu părul ei la fel de argintiu și care a fost suficient de rezistentă să străbată the Red Waste, dar poate cel mai relevant și mai bun exemplu al felului cum folosește George R.R. Martin calul ca alter ego este Stranger, armăsarul războinic al lui Sandor Clegane (The Hound).

ar fi putut face o treabă mai bună cu alegerea calului

Way down at the far end, well away from the other animals, a huge black stallion trumpeted at the sound of their voices and kicked at the door of his stall.
Ser Hyle gave the big horse an admiring look as he was handing his reins to Brother Gillam. “A handsome beast.”
Brother Narbert sighed. “The Seven send us blessings, and the Seven send us trials. Handsome he may be, but Driftwood was surely whelped in hell. When we sought to harness him to a plow he kicked Brother Rawney and broke his shinbone in two places. We had hoped gelding might improve the beast’s ill temper, but… Brother Gillam, will you show them?”
Brother Gillam lowered his cowl. Underneath he had a mop of blond hair, a tonsured scalp, and a bloodstained bandage where he should have had an ear.
Podrick gasped. “The horse bit off your ear?”
Gillam nodded, and covered his head again. (…)
The horse. She had seen the stallion, had heared it kicking, but she had not understood. Destriers were trained to kick and bite. In war they were a weapon, like the man who rode them. Like the Hound.

Până unde am ajuns eu, Câinele a rămas aceeași creatură lipsită de orice alt sentiment în afară de ură. Nu avea nicio bucurie în viață, nu îi părea rău de nicio faptă rea și visa numai la răzbunare, lucruri portretizate excelent de armăsarul care i-a moștenit temperamentul (de căcat, între noi fie vorba). Și totuși… pe undeva, la un moment dat cred că tuturor ne-a stârnit un pic de milă.

Calul ca oglindă

Nu toate personajele au un cal ca alter ego, dar anumite lucruri pe care le spun despre cai se comportă întocmai ca o oglindă, reflectându-le modul de gândire și temperamentul. Sunt pline cărțile de astfel de zicale, comparații și metafore bazate pe cai, de unde reiese că, pentru George R.R. Martin, asocierea cu animalul ăsta nu e deloc întâmplătoare, ci bine ancorată ca element principal în jurul căruia a construit seria.

1. Viserys explicându-i lui Dany cât de puțin îi pasă de ea când o căsătorește cu khal Drogo.

I’d let his whole khalasar fuck you if need be, sweet sister, all forty thousand men, and their horses too if that was what it took to get my army.

2. Cersei spunând un mare adevăr despre Stannis, dar și despre sine însăși. :))

The queen sipped at her wine. “Were it anyone else outside the gates, I might hope to beguile him. But this is Stannis Baratheon. I’d have a better chance of seducing his horse.”

3. Jaime the Kingslayer – un paragraf cu atât de multe substraturi…

His palfrey was a blood bay, his destrier a magnificent grey stallion. It had been long years since Jaime had named any of his horses; he had seen too many die in battle, and that was harder when you named them. But when the Piper boy started calling them Honor and Glory, he laughed and let the names stand.

4. Stannis într-unul dintre momentele lui bune, când ține cont de sfaturile lui Davos Seaworth.

“I had the cart before the horse, Davos said. I was trying to win the throne to save the kingdom, when I should have been trying to save the kingdom to win the throne.”

Calul este doar unul dintre zecile de exemple de simbolism folosit în Cântec de gheață și foc. Seria asta e o lume în sine și eu am încercat doar să vă ofer o cheie de lectură, un fel de filtru prin care să vedeți că povestea are mult mai mult de oferit decât bătălii, conspirații, sex și violență. Ați descoperit voi și altele?

Eu trec acum printr-o perioadă în care sunt foarte implicată în seria asta, așa că vor mai urma articole de genul ăsta în săptămânile viitoare. Și ca să nu închei așa de sec, am găsit pe Goodreads amenințarea pe care o gândim cu toții. 😂😈

Urmăriți aici seria de articole despre A Song of Ice and Fire.