Serie: Miss Peregrine’s Peculiar Children, de Ransom Riggs

Apărută la noi pur și simplu ca Miss Peregrine – asta fiind o specie de șoim, una dintre cele mai rapide păsări din lume; ce noroc că traduc atlase și enciclopedii! -, seria lui Ransom Riggs face încă furori în rândul tinerilor.

Marea atracție a fost, și pentru mine, faptul că povestea a fost țesută în jurul unor fotografii vechi și foarte vechi, dintre care multe sunt cel puțin bizare. Mi se pare fascinantă ideea, în sensul că punându-mă în locul autorului, pe de-o parte m-aș fi simțit inspirată, pe de alta constrânsă; e dificil să gândești o poveste, fie ea și fantasy, având ca bază niște fotografii ieșite din comun, și să iasă țeapănă și validă din punct de vedere narativ. Cu mai mici sau mai mari scăpări pe ici, pe colo, cred că Ransom Riggs a reușit.

Despre ce e vorba

OK, hai să încerc să vă intrig fără să vă dezvălui mare lucru. Din motive lesne de-nțeles, mă rezum la intriga primului volum. 😀 E vorba despre Jacob, un adolescent american cu o familie înstărită și o viață cât se poate de lipsită de griji și de plictisitoare… până la un punct. După ce trece printr-o mare traumă care-l vizează pe bunicul său, emigrant polonez în Al Doilea Război Mondial, psihoterapeutul lui sugerează că o vacanță petrecută alături de tatăl său pe o insulă izolată din Țara Galilor n-ar fi chiar cea mai proastă idee din lume.

Acolo, Jacob dă peste înfricoșătoarele ruine ale unui orfelinat condus pe vremuri de Miss Peregrine. Nimeni nu vrea să vorbească despre el și copiii ciudați care s-au adăpostit acolo cu zeci de ani în urmă, deși băiatul descoperă nu numai că acei copii s-ar putea să fi fost extrem de periculoși, ci și că s-ar putea să mai fie totuși în viață. Fotografiile îi oferă indicii: o fetiță care levitează, alta care ține o flacără în palme, un băiat invizibil, altul care ridică un bolovan fără niciun pic de efort – au existat ei cu adevărat? Și dacă da, care a fost povestea lor?

Ce-mi place la partea vizuală

În primul și-n primul rând, motivul datorită căruia am și cumpărat setul: fotografiile, toate alb-negru și multe înduioșător prelucrate cu ceva tehnici dubioase din vremuri care nici nu intuiau apariția suitei Adobe. :)) Te uiți la poze și te gândești cu groază că-n 100 de ani nimeni care e acum contemporan cu tine nu va mai exista. Nimeni. Și apoi descoperi unul dintre plusurile cărților: cineva păstrează acum vie amintirea unor oameni care nu se mai află de mult printre noi datorită unei povești cu mare succes la public. Fotografiile sunt atât de vechi încât nici rudele persoanelor pe care le înfățișează probabil că nu mai sunt în viață, dacă luăm în considerare că Riggs a cumpărat imaginile de la colecționari sau târguri de vechituri. Cumva, mi se pare și touchy, și un pic macabru. Cuvintele astea pot lejer descrie și seria în sine.

În al doilea rând, uitați-vă puțin cum arată setul ăsta. Cei de la Quirk Books au investit enorm în toate detaliile. IT’S SO BEAUTIFUL! 😍 Toată m-am topit când l-am primit. Toate cele trei cărți sunt cartonate și au supracoperți de foarte bună calitate, care nu se îndoaie ușor și nu ți se fărâmă între degete. Tonurile gri, negre, maro, bej și aurii sunt foarte bine combinate, pattern-urile sunt superbe, fotografiile – scoase în evidență de hârtia de calitate. Și apropo de fotografii, odată cu setul primești 12 dintre ele în format fizic, după cum vedeți din poze. Per total, o frumusețe!



front


and back

Plusuri și minusuri

Ransom Riggs a spus că voia inițial să scoată o carte cu fotografii bizare, dar editorii i-au sugerat să scrie o poveste care să le pună mai bine în valoare. Riggs a răspuns cu “challenge accepted 😏”.

Așa a apărut Miss Peregrine, care e până la urmă romanul de debut al unui autor foarte tânăr. Pe undeva, toate poticnelile și sughițurile scriiturii din primul volum sunt de înțeles, tocmai de-aia le-am și trecut foarte ușor cu vederea, mai ales că al doilea (Hollow City/Orașul pustiu) e mult mai meticulos lucrat, mai efervescent și curge foarte fain. Al treilea (Library of Souls/încă netradus la noi) scârțâie din păcate exact unde am prevăzut: forțează potrivirea fotografiilor cu textul.

Personajele nu strălucesc, dar cumva sunt pline de farmec. Emma Bloom, fata care are puterea de a face foc în mâini, e un personaj feminin puternic, care mi-a plăcut mult. În rest, s-ar mai fi putut lucra un pic la o individualitate mai pronunțată a fiecărui prieten din grupul de copii ciudați, alta decât puterile lui. În schimb, prietenia care se leagă între ei îți dă mereu un sentiment cald și fuzzy, indiferent de cât de înfricoșătoare ar fi acțiunea.

Nu îmi place povestea de dragoste, mi se pare cam trasă de păr și prea puțin credibilă sau necesară. Nicicum nu m-a prins, n-am simțit-o, n-a făcut nimic pentru mine. Au fost și câteva clișee, dar per total Ransom Riggs e foarte promițător, are mult potențial.

Un gigantic punct roșu pentru dialogurile istețe, rapide, amuzante și tonice, dar și pentru faptul că protagonistul nu este un supererou mândru și sigur pe el, ci e foarte uman, plin de îndoieli de sine, iar responsabilitățile care-l apasă sunt foarte fain descrise; m-au apăsat și pe mine. 🙂

Mi-au plăcut finalurile neașteptate ale primelor două volume și starea de nerăbdare și curiozitate în care m-a lăsat acțiunea suspendată. Way to go, se poate! Daaar Library of Souls e ciudățică rău, în sensul că nu mi se pare că închide toate firele narative – și nu în sensul ăla frumos, de final deschis și interpretabil; mai degrabă vorbim de grabă și fușereală.

Cu toate că e dark fantasy, nu mi se pare că vreunul dintre cele trei volume alunecă înspre horror. Sunt doar puțin creepy, însă accesibile și cuminți; nu aduc deloc cu ceva scris de, eu știu, Stephen King, pe care dacă-l citești ți-e frică să dormi singur noaptea. Deci da, un pic noir, un pic macabru (mai ales Library of Souls), dar nu horror.

Concluzii și recomandări

Mie mi-a plăcut seria asta destul de mult. Am citit toate trei cărțile cam în două weekenduri și jumătate, fiindcă merg foarte repede. Nu recomand Miss Peregrine celor sătui deja de serii YA fantasy, căci acțiunea nu e CHIAR atât de plină de suspans încât să le placă sau să li se pară că aduce ceva nou. O recomand însă dacă aveți o înclinație spre lucruri mai dark și mai greu digerabile și aveți puțintică răbdare cu acțiunea; it’s gonna be rewarding, trust me. Oh da, o recomand și dacă vă plac fotografiile bizare. 😎

Urmează filmul

Dacă trăiți într-o grotă fără wifi, vă informez că distinsul domn Tim Burton strică toată cartea și deja mii de fani i-au umplut frigiderul de carne. Înțeleg că, în calitate de regizor, trebuie să-ți lași amprenta peste ecranizare, dar chiar nu pot pricepe de ce i-a dat Emmei puterea altei fete din carte. Total ilogic. Cred că va fi primul film al lui care n-o să-mi placă. Doar uitându-mă la trailer îl urăsc deja cu patimă, așa că vă las aici mai degrabă trailerul foarte mișto al cărții. Filmul apare în toamnă, btw.

Alte informații

Eu mi-am luat setul cu seria Miss Peregrine (cu tot cu cele 12 fotografii) în limba engleză, de pe Okian – unde se găsește și acum la reducere.

În română, primele două cărți au apărut la Editura Art: Miss Peregrine și Orașul pustiu. Nu știu când sau dacă va apărea și a treia, dar am un feeling că răspunsul la întrebările astea e Gaudeamus.

*Pe Goodreads, seria Miss Peregrine a primit de la mine așa:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *