Pe la începutul verii am avut de tradus o repovestire după Vrăjitorul din Oz, care a rămas una dintre cărțile mele preferate încă de pe vremea când eram pice și o reciteam în prostie. Eram totalmente obsedată; pe cățelușa de la bunici o chema Bulina, dar pentru că era neagră, a fost de multe ori câine și-l chema Toto; în plus, mă prefăceam că orice pantofi pe care-i purtam erau de fapt de argint și aveau puteri magice, mă luptam cu maimuțe înaripate, făceam pe Dorothy și puneam în scenă întâmplări din carte… deci ce mai, tot tacâmul, Oz geek de mică. 🤓
Și pentru că o aveam de tradus dar nu-mi mai aminteam exact acțiunea cu lux de amănunte, am apelat la sfântul Google și preacuvioasa Wikipedia ca să-mi dau un refresh. Iar de acolo… șoc și groază! Am aflat că, de fapt, L. Frank Baum nu a scris o singură carte cu vrăjitorul din Oz, ci O ÎNTREAGĂ SERIE DE 14 VOLUME! Toate cu Dorothy! 😱 Fără să mai pui la socoteală cărțile scrise de alți autori, a căror acțiune se desfășoară tot în Oz (dar care clar nu contează, fiindcă nu-s de Baum și nu-i același lucru). Am fost aproape la fel de șocată ca atunci când am aflat prima oară că orașul statul Kansas există și în realitate, nu doar în Vrăjitorul din Oz. 😅
Și acum mă-ntreb: am aflat de asta așa târziu pentru că stau prost la capitolul cultură generală sau pentru că editurile de la noi erau cam nașpa în anii ’90? Băi, atunci exista cel puțin câte o librărie în fiecare cartier din orașul ăsta, nu ca acum, vreo patru în tot orașul. Și mergeau bine. De ce nu le-a tradus cineva și pe restul? De unde era să aflu, înainte de era dial up-ului, de continuarea poveștii? Și vă rog eu să nu mă trimiteți la bibliotecă, fiindcă la 5-6 ani sau câți aveam atunci, știam eu să-l caut pe Baum în cărțile de istorie a literaturii americane așa cum știu acum să citesc în chineză sau PHP. Deci…. cum? Și sunt sigură că mulți sunt cei care au iubit cu aceeași patimă cartea asta și nu vor afla până mor că mai are 13 continuări. Ceea ce e incredibil de trist. Bine că am cel puțin șapte volume din seria de 24 de cărți cu Tarzan, care nu mi s-a părut nici pe sfert la fel de faină. Ce nedrept.
Uite, editurile de-afară ne dau lecții; ce faine sunt figurinele și supracoperțile cu the yellow brick road! Dar nici măcar pe Amazon n-am găsit edițiile astea.
În zilele noastre, când seriile se vând pe Okian ca pâinea caldă, nu pot înțelege lipsa seriei Oz de pe piața de-aici, deși pot pricepe de ce reprezintă un risc să începi să o traduci. Mai are loc de sutele de cărți moderne pentru copii? Nu știu ce să zic, dar ar merita încercat măcar cu volumul doi și o muncă asiduă de PR. Anyone?
Eu am doar ediția asta din 1992, făcută ferfeniță fiindcă o iubeam atât de mult încât dormeam cu ea. Și editura pare a fi nițeluș fantomă, priviți numai mesajul de pe coperta IV. :)) Nici nu vreau altă ediție nouă, corectă și desenată frumos, atât de mult înseamnă pentru mine ilustrațiile astea și atmosfera pe care-au creat-o. Nu pot și nu vreau să îmi imaginez cartea altfel. Iar dac-ar fi să mă apuc de celelalte volume din serie, aș face-o doar în format digital; da, atât sunt de supărată că nu le-am avut când ar fi trebuit! 🙂
e atât de veche, încât în vremurile alea imemoriale eram bună la mate!
Unde le găsiți
În limba română, Vrăjitorul din Oz se poate găsi cam oriunde, la orice librărie, cu maximum 10 lei, dar încercați totuși să o luați de la o editură mai de doamne-ajută, de exemplu de la Arthur, cu mențiunea că ilustrațiile sunt cam urâțele.
În limba engleză… trăiască Amazon, unde găsiți seria întreagă într-un set nu la fel de mișto ca mai sus, dar nici departe. Nu uitați să apăsați pe new, nu pe used.
I feel you sista!
A fost și-a rămas, cred, și povestea mea preferată, am citit-o prima dată prin clasa a 3-a dacă bine-mi aduc aminte, plus că era și un teatru radiofonic simpatic (cel puțin așa credeam eu pe vremea aia), cu un cîntec pe care cred că și azi îl mai știu.
De vreo cinci ani mi-am propus să citesc Wicked, care de fapt nu e pentru copii, ceea ce e și mai bine, că spre deosebire de tine, eu nu prea mai am nervi pentru cărți de copii.
Şi a mea… bine, cred că se bate cu “101 dalmaţieni”, nici n-aş putea alege.
OMG, nici nu ştiam de Wicked, ce tare! Am observat că şi pe Amazon ţi-o sugerează s-o cumperi odată cu seria. O s-o citesc sigur. 😀
Am aflat si eu ceva nou pe ziua de azi! Inca 13 volume? super fain!
Si eu eram (si inca sunt) topita dupa carte, aveam o varianta cu coperta rosie, ilustratii faine. Am primit-o in clasa a doua daca bine imi aduc aminte si am citit-o si recitit-o de zeci de ori. Si da, si eu am fost foarte surprinsa sa aflu ca exista un Kansas si in realitate!
Mă bucur că ţi-am fost de folos, dacă-ncepi să le citeşti să-mi zici cum sunt.
Acum că am aflat de ele, trebuie să le citesc. Dar măcar nu va trebui să aştept câte 6-7 ani după următorul volum ca la… alţii.
PS That’s a whole lot of apples…
Begin already & share your opinion. 😀 That’s a whole lotta good grades for my not so mathematical brain.
Trying to bait me into spoiling something AGAIN? #GoT
I’m THE LAST person on Earth who’d want a spoiler. Şi cred că poţi să spui dacă-s bune sau nu şi fără să dezvălui acţiunea. Bine, nu tu, dar alţi oameni pot. 😛
Thanks. I’m proud of my spoiling skills. 😛
Nu stiam, pana cand, vazand filmul de acum 2 ani, m-am apucat sa citesc una-alta pe wiki.
De fapt cautam info despre adaptarea ruseasca (tot carte) si continuarile ei, care mi-au placut mult cand eram mic. (apropo, de alea stiai? :))
Am citit cateva din astea: De ex. Buratino, care e remake-ul lui pinocchio, si una dupa alice (aia cu oglinda) care insa a fost scrisa pe vremea lui stalin si nu era doar subtil propagandista, ca celelalte.
Ce mă, adaptare rusească? :)) Asta? https://en.wikipedia.org/wiki/The_Wizard_of_the_Emerald_City Şi se găsea când erai tu copil? Doamne, că tot am impresia că învăţ câte ceva şi tot în beznă oi pieri. Se mai găsesc? De Buratino ştiam, până nu demult crezusem că e acelaşi lucru cu Pinocchio. #vaidemine
Da mă, aia. O aveam doar in ruseste, si-mi citea taica-mio din ea (e batran si stie rusa :)) Dar vreo doua continuari ale ei le aveam (le-oi mai avea pe undeva) in romana. Una din ele (aia cu urfin in titlu) am gasit-o pe net in engleza, mai de mult.
Un tată cititor și vorbitor de rusă-i bun la casa omului. Din câte citesc de pe Wiki, pare mai mișto seria asta decât originala. :))
Seamănă cu Hobitul la stil, zic eu.
N-am citit nimic de Tolkien. :/
Sa zic ca Hobitul era cartea mea preferata când eram mic? Era ritualul meu sa o citesc de fiecare data când eram bolnav si nu mergeam la scoală. Deci a apărut in Romania pe vremea lui Ceaușescu, fără stăpânul inelelor. Orcii eram tradusi ca gnomi si gnomii ca pitici. De aia la filme si la stapanul inelelor-cartile traduse in anii 2000-am fost like #not my translation 🙂
Oricum, merita 100% si daca nu citesti restul.
Huh, ce interesant, nici că apăruse în perioada aia nu ştiam. Se poate citi separat sau înainte de LotR? Hold that thought până săptămâna viitoare sau cealaltă, poate mă poţi pune să citesc şi să-ţi iasă şi ţie ceva. 😀
da, si eu am ramas socata cand am aflat :))
Irinaaa! 😀
Exact pe asta o am şi eu primită la un an după apariţie, după ce am văzut o formă de serial animat la TVR la al cărui final brusc(doar 13 episoade!!) am plâns!! Am prins apoi şi una din continuări: Ozma din Oz care, din motive încă necunoscute, m-a fascinat mai mult în acea vreme…